România este unul dintre cele 12 state din Uniunea Europeană în care se produce energie nucleară. Până recent, în 13 țări din UE se producea energie nucleară, însă în aprilie 2023 Germania și-a închis și ultimele reactoare nucleare în funcțiune, ca urmare a planului său de eliminare a acestei forme de energie din mixul său energetic. La polul opus însă, Franța este unul dintre cei mai mari producători de energie nucleară din lume.
După seriile dedicate gazelor naturale și industriei eoliene din România, GreatNews a început o nouă serie de articole în cadrul proiectului editorial On/Off, dedicată energiei nucleare.
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On/Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
UE și energia nucleară
La nivelul întregii Uniuni Europene, 24% din electricitatea generată în 2024 a fost produsă în centrale nucleare, acestea furnizând un procent substanțial din energia electrică cu emisii reduse de carbon de pe continent.
Spre deosebire de energia regenerabilă sau de cea generată din combustibili fosili, Uniunea Europeană nu impune obligații sau cote privind creșterea ori reducerea producției de energie nucleară. Statele au libertatea să aleagă dacă optează sau nu pentru această formă de energie, iar de-a lungul timpului diverse state au avut atitudini complet diferite față de energie nucleară, cel mai cunoscut exemplu fiind politicile diametral opuse ale Franței și Germaniei.
România și energia nucleară
În ceea ce privește România, țara noastră are o capacitate de circa 1.400 MW instalați în cele două reactoare de la Cernavodă, ceea ce o plasează pe locul 10 în UE. Dintre țările care au capacitate nucleară, doar Slovenia și Olanda se clasează după noi, cu 700 MW instalați, respectiv 500 MW.
În 2023, producția de energie nucleară din România a fost de 11,2 TWh, care ne-a plasat pe același loc 10 în UE, în fața Slovaciei și a Olandei.
Luând în considerare procentul de energie nucleară din mixul de electricitate, în 2023 România și-a acoperit circa 19% din consum din electricitatea produsă la Cernavodă. În acel an, acest procent a fost mai mare în celelalte țări UE ce produc energie nucleară, cu excepția Olandei, unde energia nucleară a reprezentat doar 3,4% din electricitatea produsă, după cum rezultă din vizualizarea de mai jos:
Reactoarele nucleare din Uniunea Europeană
La ora actuală există 100 de reactoare nucleare în funcțiune în 12 din cele 27 de state UE, cu o capacitate totală de 98 GW, arată datele Asociației Nucleare Mondiale (WNA), o organizație din care fac parte companii implicate în întregul lanț valoric al producției de energie nucleară. Peste jumătate din energia electrică nucleară a UE este produsă într-o singură țară – Franța.
În 2023 de exemplu, din cei aproape 600 TWh (terawați-oră) de electricitate generați de toate centralele nucleare din UE, circa 325 TWh au fost produși de statul francez.
Dincolo de cele 100 de reactoare nucleare în operare din UE, în 5 țări europene din afara Uniunii funcționează alte 66 de reactoare: Marea Britanie, Elveția, Ucraina, Belarus și Rusia.
Energia nucleară în Germania
Statul german și-a închis ultimele 3 reactoare în aprilie 2023, în urma unui proces început în 2011, după accidentul nuclear de la Centrala Nucleară Fukushima Daiichi din Japonia.
La momentul martie 2011, Germania își obținea un sfert din energia electrică din energie nucleară (133 TWh net în 2010), utilizând 17 reactoare cu o putere totală instalată de peste 20.000 MW. De altfel, de la mijlocul anilor ’80 până în 2010, Germania a avut permanent minimum 20 GW instalați în energie nucleară. Toate unitățile fuseseră construite de Siemens-KWU, însă niciuna după 1989.
Deși momentul 2011 a fost decisiv în influențarea opiniei publice germane cu privire la energia nucleară (și pe cale de consecință a deciziei politice), Germania avea deja la acea dată o istorie lungă de câteva decenii a încercărilor de a limita sau elimina complet energia nucleară.
Mișcarea antinucleară din Germania are o istorie lungă, ce datează de la începutul anilor ’70, când demonstrații de amploare au împiedicat construirea unei centrale nucleare în mica localitate Wyhl din sud-vestul țării.
Potrivit Asociației Nucleare Mondiale, sprijinul german pentru energia nucleară a fost foarte puternic în anii ’70, în special ca urmare a șocului prețului petrolului din 1973-1974, când creșterea acestuia a fost percepută ca o vulnerabilitate în aprovizionarea cu energie. La acea dată, statele arabe exportatoare de petrol au instituit un embargo asupra mai multor țări ce au susținut Israelul în războiul de Yom Kippur. Embargoul nu a afectat doar statele vizate, ci a bulversat complet piața globală, după ce prețul petrolului aproape s-a triplat în doar câteva luni. Chiar și după eliminarea embargoului, prețul petrolului a continuat să rămână sus și în anii următori, generând o decadă de inflație și stagnare economică.
Însă optica germanilor cu privire la energia nucleară s-a schimbat ulterior. În 1975, după ce s-a dat autorizația de construire pentru centrala de la Wyhl, localnicii care au ocupat amplasamentul viitoarei centrale au fost îndepărtați cu forța de poliție. Imaginile televizate cu fermierii germani și soțiile lor târâți prin noroi de poliție au făcut înconjurul țării și au contribuit la transformarea energiei nucleare într-o problemă națională majoră, scrie Wolfgang Rudig în Anti-nuclear Movements: A World Survey of Opposition to Nuclear Energy, potrivit Wikipedia.org. Tratamentul dur a fost condamnat pe scară largă și i-a făcut pe mulți și mai hotărâți în opțiunea antinucleară.
Sprijinul pentru comunitatea Whyl a crescut, iar amplasamentul a fost reocupat de circa 30.000 de protestatari. Într-un final, autorizația de construcție a fost retrasă, iar centrala nu s-a construit niciodată, terenul fiind transformat în rezervație naturală.
Momentul Wyhl a fost însă doar începutul, cimentând dezbaterea vizavi de energia nucleară pe agenda publică. S-au creat grupuri de acțiune cetățenească în apropierea altor amplasamente nucleare planificate, iar în anii următori au fost organizate noi manifestații împotriva altor proiecte, inclusiv un protest cu o participare uriașă în 1981 împotriva centralei nucleare Brokdorf, de pe coasta Mării Nordului, care a adunat circa 100.000 de oameni.
Un rol important în mișcarea antinucleară l-a avut și Partidul Verde German, fondat în 1980, unul dintre primele partide ecologiste din lume ce a dobândit relevanță la nivel național. La 3 ani de la fondare, în 1983, Verzii au intrat în Bundestag.
În acest context deja tensionat, dezastrul nuclear de la Cernobîl din 1986 a înrăutățit imaginea energiei nucleare în Germania, consolidând opoziția față de această formă de energie. La acea dată, accidentul nuclear din URSS a provocat o mare îngrijorare în Germania, iar după ce norul radioactiv a acoperit o mare parte din teritoriul țării, germanii au depus eforturi considerabile pentru a combate contaminarea, scrie Hanneke Brooymans în France, Germany: A Tale of Two Nuclear Nations, potrivit Wikipedia.org: a fost înlocuit nisipul din locurile de joacă pentru copii, culturile agricole contaminate au fost distruse, iar pompierii îmbrăcați în echipamente de protecție au curățat mașinile ce treceau granița din alte țări.
După Cernobîl, Partidul Verde German a cerut „închiderea imediată a tuturor instalațiilor nucleare”, însă guvernul condus de creștin-democratul Helmut Kohl a menținut sprijinul politic pentru energia nucleară timp de peste un deceniu, până în 1998, când Uniunea Creștin Democrată (CDU) și partenerii săi de guvernare au pierdut alegerile, iar la putere au ajuns Partidul Social Democrat (condus de Gerhard Schröder) și Partidul Verde German. Cele două formațiuni au format așa-numita alianță „Roșii-Verzi”.
Noua coaliție de guvernare a avut ca element central al politicii sale eliminarea treptată a energiei nucleare, iar după câțiva ani s-a ajuns la o înțelegere cu producătorii de energie nucleară pentru ca reactoarele să fie închise, treptat, în momentul în care centralele atingeau vârsta medie de 32 de ani. Înțelegerea dintre guvern și industrie, care prevedea și interzicerea construirii de noi centrale nucleare în Germania, nu a mai fost pusă în discuție timp de peste 10 ani, până când în 2009 s-a format un guvern din care social-democrații nu au mai făcut parte.
La acea dată, noul guvern condus de Angela Merkel (CDU) avea în plan să renunțe la eliminarea centralelor nucleare și să prelungească durata de funcționare a acestora de la media de 32 de ani prevăzută anterior (cu 8 ani în cazul centralelor mai vechi de 1980, respectiv cu 16 ani în cazul celor mai noi).
Însă toate aceste negocieri dintre executiv și industrie au fost abandonate brusc după accidentul nuclear de la centrala nucleară Fukushima Daiichi din Japonia, din martie 2011. S-au organizat noi proteste de amploare, iar în august au fost închise definitiv 8 reactoare nucleare. Cancelarul Angela Merkel a anunțat că restul de 9 reactoare rămase în funcțiune vor fi scoase din funcțiune treptat, până la sfârșitul anului 2022.
Ultimele 3 reactoare din țară s-au închis în aprilie 2023, după ce Germania a prelungit temporar funcționarea acestora din cauza războiului din Ucraina, cu scopul de a compensa reducerea aprovizionării cu gaze din Rusia.
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On/Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
De-a lungul timpului, diverși specialiști au criticat decizia Germaniei de a închide intempestiv 8 reactoare nucleare în 2011 și de a le elimina pe toate pe parcursul unui deceniu, mai ales că în mai 2011, Reaktor-Sicherheitskommission (RSK, Comisia pentru Siguranța Reactoarelor) a raportat că toate reactoarele germane erau în principiu solide și sigure.
La acea dată, Comisia a analizat toate cele 17 reactoare și a evaluat robustețea acestora în ceea ce privește evenimentele naturale care afectează centralele, penele de curent, defecțiunile sistemului de răcire, măsurile de precauție și de urgență, precum și evenimentele provocate de om care pot afecta centralele, ca de exemplu accidentele aeriene. În ciuda acestor garanții de siguranță, la sfârșitul lunii iunie, Bundestag-ul a adoptat măsurile ce vizau închiderea centralelor nucleare cu 513 voturi pentru și 79 împotrivă.
Parlamentul a aprobat în schimb construcția de noi centrale pe cărbune și gaz, cea mai nouă centrală pe cărbune începând operațiunile comerciale în 2020. În iulie 2024, Germania încă avea 48 de centrale pe cărbune, potrivit Statista.com. În prezent, termenul fixat de Germania pentru renunțarea la energia produsă pe bază de cărbune este 2038.
Energia nucleară în Franța
Precum Germania, și Franța a fost puternic influențată de șocul pricinuit de Criza petrolului din 1973-1974, hotărând să diminueze dependența de combustibilii fosili și să se bazeze mai mult pe energie nucleară.
Spre deosebire de Germania, Franța nu a renunțat ulterior la această viziune. În 1999, o dezbatere parlamentară a reafirmat 3 aspecte principale ale politicii energetice franceze: securitatea aprovizionării, respectarea mediului (în special în ceea ce privește gazele cu efect de seră) și atenția cuvenită acordată gestionării deșeurilor radioactive. Concluzia a fost că gazele naturale nu aveau niciun avantaj economic față de energia nucleară în producția de energie în bandă, prețul acestora fiind foarte volatil. Un alt aspect subliniat de factorii de decizie a fost că nu exista posibilitatea ca sursele regenerabile și măsurile de conservare a energiei să poată înlocui energia nucleară în viitorul apropiat.
În prezent, Franța este cel mai mare exportator net de electricitate din lume datorită costului foarte scăzut de generare, câștigând peste 3 miliarde de euro pe an din vânzarea de electricitate (în special către Italia și Marea Britanie), potrivit WNA.
Statul francez își obține aproximativ 65-70% din electricitate din energie nucleară (în mod remarcabil, peste 94% din electricitatea generată în această țară provine din surse cu emisii reduse de carbon). La fel de notabil este și faptul că aproximativ 17% din electricitatea generată în Franța provine din combustibil nuclear reciclat, conform datelor WNA.
Cu 57 de reactoare ce adună o putere totală instalată de 63.000 MW, Franța se află pe locul întâi într-un clasament al statelor europene în funcție de capacitatea nucleară, depășind cu mult chiar și Rusia, ce are 27 GW instalați în reactoare nucleare. La nivel mondial, doar SUA au o capacitate nucleară mai mare mare decât Franța (97.000 MW).
Fiind foarte activă în dezvoltarea tehnologiei nucleare, Franța și-a creat o întreagă industrie în jurul centralelor nucleare, iar acum exportă inclusiv produse nucleare, combustibili și alte servicii conexe.
În februarie 2022, președintele Emmanuel Macron a anunțat că Franța va construi 6 reactoare nucleare noi și că analizează oportunitatea construirii altor 8.
„Cheia pentru producerea acestei energii electrice în modul care presupune cel mai redus nivel de emisii de carbon, în cel mai mai sigur și mai suveran mod, este tocmai de a avea o strategie pluralistă, de a dezvolta atât energiile regenerabile, cât și pe cele nucleare. Nu avem altă opțiune decât să pariem pe acești doi piloni în același timp. Este alegerea cea mai relevantă din punct de vedere ecologic și cea mai oportună din punct de vedere economic și, în fine, cea mai puțin costisitoare din punct de vedere financiar”, Emmanuel Macron
Viitorul energiei nucleare în Europa
Dincolo de modelul francez, specialiștii WNA se așteaptă ca în UE, până în 2030, capacitatea nucleară care se va pierde din cauza închiderii unui număr de reactoare (fie pentru că acestea au ajuns la sfârșitul duratei lor de funcționare, fie din cauza interferențelor politice) să o depășească pe cea obținută din noile reactoare ce vor intra în operare.
Așadar, se așteaptă o ușoară scădere a capacității nucleare actuale a UE pe termen scurt, mai ales în contextul în care construcția de centrale nucleare este în curs de desfășurare în prezent doar în Slovacia. Proiectele planificate în UE sunt, la ora actuală, mai puține decât cele planificate în Rusia.
Foto: Paula Schramm / Politprominenz / Wikipedia.org / E.ON Kernkraft GmbH / Wikipedia.org / Thomas Springer / Wikipedia.org / Civaux-communication / Wikipedia.org / Hans Weingartz / Leonce49 / de.wikipedia / Wikipedia.org
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On/Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Dacă acest articol vi s-a părut util, v-ar putea interesa și:
.jpg){kind=link}
