În România, energia nucleară asigură aproximativ o cincime din consumul de electricitate. Simplu spus, 1 din 5 becuri din țara noastră este aprins de energia produsă de cele două reactoare de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Deși proiectul inițial gândit în anii ’70 prevedea construirea a 4 reactoare, finalizarea Unităților 3 și 4, a rămas, până acum, doar un deziderat despre care au vorbit, succesiv, mai toate guvernele României, fără ca această aspirație să se concretizeze.
După seriile dedicate gazelor naturale și industriei eoliene din România, GreatNews începe acum o nouă serie de articole în cadrul proiectului editorial On/Off, dedicată energiei nucleare.
Primul reactor nuclear de la Cernavodă (Unitatea 1) a fost pus în funcțiune în 1996. Acest moment a fost precedat de 4 decenii de pregătiri, în care s-au creat viitoarele structuri din domeniul nuclear, s-au realizat studii și s-au pregătit specialiști în domeniu. Astfel, unul dintre primii pași pentru producția de energie nucleară în România s-a făcut în 1957, când la Măgurele a fost pus în funcțiune un reactor nuclear de cercetare.
În anii ’70, România a purtat negocieri atât cu Canada, cât și cu Uniunea Sovietică, pentru a alege tipul de reactori nucleari ce urmau să fie utilizați la viitoarea centrală de la Cernavodă. Deoarece tehnologia canadiană CANDU nu presupunea folosirea de uraniu îmbogățit, România a ales varianta canadiană, care îi oferea mai multă autonomie (reactorii nucleari pe bază de uraniu îmbogățit ar fi trebuit cumpărați din URSS).
Contractele cu partea canadiană s-au semnat în anii ’77-’78, iar primul beton la Unitatea 1 a fost turnat în 1982. Proiectul inițial prevedea construirea a 4 reactoare nucleare a câte aproximativ 700 MW fiecare (la un moment dat s-a adăugat în plan un al cincilea reactor, însă ulterior destinația clădirii a fost schimbată).
La momentul Revoluției din 1989, lucrările de la Unitatea 1 erau gata în proporție de 40-50%. A mai durat încă 6 ani pentru ca aceasta să fie terminată și conectată la rețea. În anii următori a fost construit și al doilea reactor, Unitatea 2 fiind pusă în funcțiune în 2007.
Unitățile 3 și 4 au rămas, până în prezent, la o rată de finalizare de doar 14-15%, fiind în conservare din anul 1992. Deși s-au mai făcut încercări pentru a găsi un investitor și a relua lucrările la cele două reactoare neterminate, negocierile și discuțiile nu s-au concretizat. Cel mai recent, compania chineză China General Nuclear Power Group a fost eliminată din proiect în 2020, la cererea autorităților române.
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On/Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Acum, România face o nouă încercare, după ce în noiembrie 2024 a fost semnat un contract pentru realizarea Unităților 3 și 4 cu un consorțiu de companii din Canada (AtkinsRéalis, compania care deține tehnologia reactoarelor CANDU, folosită și de Unitățile 1 și 2 din România), Fluor și Sargent & Lundy (din SUA) și Ansaldo Nucleare (Italia). Statul român speră să ducă proiectul la bun sfârșit până în 2031-2032.
Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă au fiecare o putere de circa 700 MW, astfel încât capacitatea totală instalată în reactoare nucleare în România este de 1.400 MW.
Începând cu 2008, energia nucleară a reprezentat între 17% și 20% din mixul energetic al României. În 2023, de pildă, s-au produs 11,2 TWh de energie nucleară (19,3% din toată energia produsă în România).
Dincolo de eficiența ridicată (1 kilogram de uraniu natural eliberează de circa 14.000 de ori mai multă energie decât un 1 kilogram de cărbune) și de factorul de capacitate mare (cel mai ridicat dintre toate formele de energie; practic, centralele nucleare pot să producă electricitate la putere maximă mai bine de 90% din timp), energia nucleară mai are avantajul că este constantă și previzibilă, ceea ce înseamnă că este ușor de integrat în Sistemul Energetic Național (SEN).
De exemplu, în ultimii 16 ani, de la punerea în funcțiune a Unității 2 de la Cernavodă, România a produs în fiecare an în jur de 11 TWh (terawați-oră) de energie nucleară, după cum se observă în graficul de maj jos.
Pentru comparație, hidroenergia produsă în România fluctuează mult mai mult, în funcție de nivelul de precipitații. În anii secetoși, producția de hidroenergie poate fi chiar și cu o treime mai mică decât cea dintr-un an bun, după cum rezultă din graficul următor:
Eficiența ridicată a energiei nucleare rezultă și din datele de mai jos. Astfel, din totalul puterii instalate în centrale electrice din România, doar puțin peste 7% este instalată în reactoare nucleare, însă acestea produc peste 19% din energia totală generată în țară.
Foto: AIEA ImageBank / Flickr / Wikipedia.org
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On/Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
