În depărtare, cât văd cu ochii, zăresc numai turbine eoliene. E o zi senină de toamnă, iar uriașele pale albe, lungi de aproape 50 de metri, se profilează pe cerul albastru. Jos, sub noi, trece un tractor ce ară un câmp maroniu, lăsând în urmă dungi închise la culoare. De sus, de pe nacela turbinei înalte de 100 de metri, pare o jucărie.
Vântul bate cu putere azi, iar Enghin Mambet, inginer de service în cadrul parcului eolian, estimează că viteza vântului este de 8-10 metri/secundă. Dacă n-aș fi atentă, vântul ar putea să-mi zboare cu ușurință telefonul din mână.
Ne aflăm în parcul eolian din satul Mireasa, județul Constanța, deținut de Grupul Monsson, o companie axată pe energie regenerabilă, care a dezvoltat de-a lungul timpului mai multe parcuri eoliene din România, inclusiv parcul de la Fântânele-Cogealac, cel mai mare din țara noastră.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Ca să ajungem sus, pe nacelă, a trebuit să urcăm, cu ham și cască, vreo 20 de metri pe scări metalice verticale, prin interiorul turnului. Restul i-am parcurs cu un lift strâmt și lent, care face 10-15 minute până sus.
Ajunși aici, inginerul de service îmi arată generatorul, inima turbinei eoliene, un fel de cilindru uriaș plin cu magneți, unde mișcarea vântului este transformată în curent electric. Întreaga încăpere, cu trape și uși scunde, îmi amintește de modulele care trimit astronauți în spațiu. Când turbina este pornită, generatorul se rotește de 7 ori pe minut. Curentul produs este preluat apoi de un mănunchi de cabluri groase ce se întind pe toată lungimea turnului, până la sol.
Întorși la baza structurii, turbina eoliană este pornită de la un buton verde dintr-un panou de control. Se aprind câteva beculețe, iar o vibrație ușoară începe să se simtă în podeaua și pereții metalici care ne înconjoară. Pe un ecran electronic vedem cum eoliana produce tot mai multă energie, pe măsură ce palele sale încep să se pună în mișcare și să se rotească tot mai repede. Ecranul ne arată că, într-adevăr, vântul este puternic, de 10-11 m/s.
În doar câteva secunde turbina ajunge să producă la 2,3 MW, aproape de puterea nominală de 2,5 MW. Intensitatea vibrațiilor crește, la fel și vuietul produs de instalațiile care se trezesc și încep să producă electricitatea care va ajunge în casele noastre. Simt cum mi se face pielea de găină și am același sentiment ca atunci când mă aflu în avion, iar pilotul turează motoarele când se pregătește de decolare: un sentiment de emoție și uimire în fața tehnologiei pe care nu o înțelegi decât vag, dar îi simți puterea pe propria piele.
Cu 20 de turbine cu o putere de 2,5 MW fiecare, parcul eolian Mireasa are o putere totală instalată de 50 MW. Însă, spre deosebire de celelalte parcuri eoliene din România, cel din Mireasa are ceva în plus: o baterie pentru stocarea energiei electrice. Unitatea – cea mai mare din România – poate stoca până la 24 MWh, ceea ce înseamnă că energia înmagazinată aici poate să asigure funcționarea a 240.000 de becuri de 100 de wați timp de o oră sau a 24.000 de mașini de spălat care folosec 1 kWh la un ciclu.
Unitatea de stocare a fost conectată la Sistemul Energetic Național (SEN) în această primăvară, iar curentul electric stocat aici este livrat deja în rețeaua națională de transport. Până la sfârșitul anului se vor adăuga alți 96 MWh de stocare, iar anul viitor încă 96 MWh, astfel încât – la final – bateria va putea stoca, în total, 216 MWh. Bateriile de tip litiu-ion folosite sunt produse de compania românească Prime Batteries Technology.
În plus, în 2025 va fi pus în funcțiune și un parc fotovoltaic de 35 MW (Gălbiori 2), ce va fi legat în același punct de conexiune, iar energia solară produsă aici va putea fi și ea stocată în baterie, mi-a explicat Alexandru Bratosin, manager de proiect în cadrul Grupului Monsson, și care coordonează implementarea proiectului și construcția unității de stocare. „Atunci când îți merge eolianul, stochezi energie eoliană. Când îți merge solarul, stochezi energie solară. Ele se completează. Iarna merge mai bine eolianul, vara merge mai bine solarul”, explică el.
Necesitatea unor sisteme de stocare a energiei electrice a fost mai evidentă ca oricând în această vară, când România s-a confruntat cu o caniculă fără precedent ca durată. Timp de mai multe zile consecutive, aproape întreaga țară s-a aflat sub cod roșu, iar în luna iulie Administrația Națională de Meterologie a emis cel mai extins cod roșu din istorie. Pentru prima dată, s-a aflat sub cod roșu inclusiv zona litoralului (județele Tulcea și Constanța).
În toate colțurile țării, oamenii au pornit aparatele de aer condiționat, iar seara consumul de electricitate a explodat, depășind producția, motiv pentru care România a fost obligată să cumpere curent electric la prețuri record, dar și să repornească mai multe centrale pe cărbune și pe gaz (Ișalnița – 250 MW, Paroșeni – 100 MW și CET București Sud – 50 MW) pentru a putea acoperi cererea.
La mai multe spitale din țară (în Arad, dar și la Fundeni, în Capitală) s-au produs pene de curent, iar termenul „blackout” a apărut tot mai des în presă. Autoritățile au dat însă asigurări că nu există risc de blackout în România. Discuția din spațiul public a ajuns inclusiv la stocare, iar întreaga criză a prilejuit și afirmații acide ale premierului Marcel Ciolacu cu privire la absența bateriilor („Păi măi, domn ministru (…) mintea ta n-a putut gândi că îți trebuie zonă de stocare?”).
Canicula a trecut, dar situția s-ar putea repeta în fiecare vară. Pe viitor, România ar putea evita o astfel de criză energetică – și repornirea unor centrale pe cărbune vechi din anii ’60 – dacă ar avea mai multe baterii de unde energia curată ar putea fi scoasă și consumată atunci când este nevoie de ea.
„Poți să stochezi ce ai surplus. Dacă îți merg bateriile bine ai posibilitatea să livrezi constant. Sistemul de baterii poate ajuta la a preveni blackout-ul”, explică Bratosin.
În prezent, unitatea BESS (Battery Energy Storage System) de la parcul eolian Mireasa este împărțită în 3 săli. În fiecare sală, bateriile sunt așezate în câte două rânduri care se întind dintr-un capăt în altul al încăperii. Seamănă cu o bibliotecă, doar că pe rafturi nu sunt cărți, ci module cu baterii.
Bateriile sunt răcite cu ajutorul unui sistem cu lichid brevetat de Monsson. Apa tratată ajunge în stivele cu baterii și le menține la o temperatură maximă de 20 de grade Celsius, ceea ce le prelungește durata de viață cu până la 80%. Sistemul de răcire arată ca o plăcintă în formă de melc, explică Bratosin, doar că prin interiorul tuburilor circulă un lichid care răcește bateriile.
„Nu avem depășiri de căldură. Mulți au mers pe răcirea cu aer, care nu e așa eficientă ca răcirea cu lichid. Sistemul de răcire cu lichid e brevetat de Monsson, avem certificat de invenție”, adaugă el. Răcite în acest fel, bateriile țin până la 20 de ani, mai explică specialistul. Iarna, apa este încălzită cu ajutorul unei pompe de căldură pentru ca bateriile să stea tot în intervalul 15-20 de grade Celsius: „Dacă stau așa ele au o degradare minimă.”
Temperatura din încăpere este monitorizată de camere termale care indică permanent temperatura maximă și temperatura minimă din sală. În cazul în care s-ar depăși 45 de grade Celsius, ar porni imediat o alarmă.
Un alt sistem de siguranță este cel antiincendiu. În caz de incendiu, este eliberat un gaz inert, netoxic, numit Novec. Fiind un gaz inert, nu intră în reacții chimice cu alte substanțe. „Este un gaz cu o densitate mai mare decât aerul. Inundă camera, coboară (fiind mai greu decât aerul – n.r.) și cuprinde bateriile. E un sistem foarte performat”, explică Bratosin. Al doilea sistem antiincendiu, care intră în funcțiune la un interval de 5 minute după eliberarea gazului inert, este un sistem de stingere cu tunuri cu aerosoli, care este recomandat conform standardelor internaționale, fiind potrivit pentru bateriile litiu-ion.
„Sunt sisteme dublate mereu pentru a nu ajunge într-o situație de urgență. S-a investit mult pe partea de siguranță în această stație. [Avem – n.r.] sisteme eficiente de răcire și monitorizare în caz de avarie”, mai spune el.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Investiția Monsson în unitatea de stocare, realizată din fonduri proprii, este de aproximativ 500.000 de euro pe MWh, ajungând așadar la circa 12 milioane de euro pentru actuala capacitate de 24 MWh (și la 108 milioane de euro după ce se vor adăuga restul de 192 MWh), explică Sebastian Enache, business development manager în cadrul Grupului Mosson.
La ora actuală, la nivel național, capacitatea totală de stocare este, deocamdată, de ordinul zecilor de MWh. În afară de unitatea Monsson, o altă baterie cu capacitate la nivel industrial, de 6 MWh, se află în localitatea Căciulați din județul Ilfov, și a fost instalată de investitori austrieci. Însă, potrivit calculelor Transelectrica și al specialiștilor din domeniu, necesarul național este mult mai ridicat, de ordinul miilor de MWh.
Potrivit lui Enache, pentru ca Sistemul Energetic Național „să fie stabil și să poată să furnizeze energie de calitate și la costuri rezonabile”, este nevoie de aproximativ 5.000 de MWh de stocare.
În „Strategia energetică a României 2025 – 2035, cu perspectiva 2050”, varianta publicată de Ministerul Energiei în iunie 2024, autorii menționau că „obiectivul este de a avea o capacitate totală instalată de 1,5 GWh (adică 1.500 MWh – n.r) până în 2035 în cazul energiei electrice, atât în baterii, cât și în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj.”
Ulterior, în varianta actualizată a Strategiei energetice, publicată în august 2024, Ministerul Energiei a mărit estimarea de capacitate necesară la cel puțin 2.000 MWh și a devansat termenul-limită până la care ea trebuie instalată (2030 în loc de 2035).
Enache spune că viteza cu care se vor dezvolta noi unități de stocare în România „depinde de legislație”: „Depinde dacă taxarea stocării va fi adusă la normal. În momentul de față energia introdusă în baterie este taxată, energia scoasă din baterie este taxată. Cu taxa de transport și de distribuție. Bateria e văzută ca un consumator. Taxele de transport și distribuție se dublează: odată când bagi [electricitatea – n.r.] în baterie, după care când o livrezi. Energia se parchează, ea nu se consumă de baterie.”
Totuși, managerul Monsson crede că România este „pe calea cea bună în momentul de față”: „Dacă se deblochează zona de taxare, cu siguranță se pot dezvolta mult mai repede bateriile în România. În momentul de față există 8 MWh de stocare plus 24 ai noștri. Probabil până la sfârșitul anului sau până la jumătatea anului viitor o să mai fie încă 100 sau 150 de MWh.”
„Sistemele de stocare sunt făcute pentru a optimiza producția și livrarea în rețea a energiei. Pentru că în momentul de față majoritatea bateriilor care se vor instala se vor instala lângă parcuri eoliene și fotovoltaice. În momentul în care produci în timpul zilei dintr-un parc fotovoltaic la 12 ziua riști să fii deconectat de la rețea pentru că toată lumea produce în același timp din parcurile fotovoltaice.
Astfel încât în loc să fii deconectat de la rețea sau dacă ești deconectat de la rețea, tu produci 0 pentru rețea, dar tot ce produci bagi de fapt în baterii și livrezi energie în sistem când este nevoie de ea, după ce toată lumea a terminat de livrat și nu mai este un parc fotovoltaic la ora 7-8 seara să producă. Deci tu produci energia la 12 ziua și în loc să fii oprit să o livrezi în rețea pentru că e supraproducție, și s-ar pierde, tu o livrezi la momentul potrivit. Și pentru eolian e la fel”, continuă Enache.
De asemenea, unitățile de stocare pot și să ajute în caz de pene de curent: „Unele sistemele de baterii, cum ar fi al nostru, pot ajuta la system restoration. Sunt servicii în momentul în care e un blackout și trebuie să repornești sistemul cu anumiți parametri, frecvență, tensiune. Și aceste baterii pot echilibra sistemul.”
În plus, unitățile de stocare pot să prevină un eventual blackout și prin consum, nu doar prin livrare de energie, completează reprezentantul Mosson: „Pentru că bateria poate să și consume din rețea și dacă ai prea multă producție poți să și consumi, să reduci. Pentru că Sistemul Energetic Național nu are nevoie numai de producție, are nevoie și de consum. Și atunci aceste servicii de sistem se pot face nu numai prin introducerea energiei în sistem, ci și prin a trage energia din rețea dacă ai prea multă. O stocăm în baterii și o livrăm când e deficit. Ca un UPS („sursă de alimentare neîntreruptibilă” – n.r.).”
Potrivit unor calcule și estimări realizate de APCE (Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie), investiția într-un sistem de stocare prin care toată România să funcționeze timp de 4 ore pe acumulatori ar costa aproximativ 4 miliarde de euro. Organizația consideră că „stocarea este soluția imediată și corectă la problema energetică a României” și dă ca exemplu alte state europene care au investit masiv în stocare.
În acest moment, liderul european din domeniu este Germania, care doar în 2023 a instalat 6,1 GWh de stocare (6.100 MWh), urmată de Marea Britanie cu 4 GWh. Podiumul e completat de Italia, cu 3,9 GWh, arată datele citate de energytrend.com.
În prezent, statul român încearcă să susțină instalarea de baterii printr-o schemă de sprijin cu finanțare din PNRR, cu un buget de aproape 80 de milioane de euro. În cadrul apelului au depus proiecte peste 100 de companii interesate să dezvolte unități de stocare. Deocamdată, proiectele încă sunt în evaluare. În această vară, ministrul Energiei Sebastian Burduja declara că semnarea contractelor ar urma să aibă loc în luna septembrie.
În afară de finanțarea prin PNRR, ministrul Energiei a anunțat, tot în vară, că instituția pregătește o altă schemă de finanțare pentru stocare, cu un buget de până la 300 de milioane de euro. Potrivit acestuia, schema de ajutor va avea finanțare din Fondul de Modernizare, iar apelul ar urma să fie lansat în această toamnă, după ce se obțin aprobările de la Comisia Europeană.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Dacă acest articol vi s-a părut util, v-ar putea interesa și:
TOP. Județele din România cu cel mai mare potențial eolian. Unde bate vântul cel mai tare în afară de Dobrogea
Energia eoliană, cea mai curată formă de energie?
Producția de energie eoliană în România a crescut de 7 ori în ultimii 12 ani
Pariul României cu energia verde. „Va fi un boom, un al doilea val de eoliene. Deja începe să se formeze”
Europa crește, România stagnează. De ce ne-am blocat și nu mai construim parcuri eoliene
Producători de energie eoliană în România. Lista completă a centralelor în 2024
TOP. Țările europene cu cea mai mare putere instalată în eoliene. Pe ce loc e România
România și energia. „Pentru a ajunge acolo unde își dorește Europa în 2050, România trebuie să facă un dublu salt uriaș”
TOP. Țările europene cu cea mai mare producție de energie eoliană. Pe ce loc e România
