România are un potențial uriaș de energie eoliană offshore la Marea Neagră, însă drumul până la fructificarea acestuia este lung și presărat cu multe obstacole, mai ales în actualul context geopolitic, în care există un război în apropierea granițelor țării, iar alianțe considerate în trecut extrem de solide sunt puse acum sub semnul întrebării. În plus, reconsiderarea energiei verzi de diferiți actori politici, în special în SUA, ar putea încetini dezvoltarea industriei.
În ultimele săptămâni, On/Off a discutat cu reprezentanți ai industriei eoliene, ai autorităților române, precum și cu experți în energie, într-o încercare de a creiona viitorul acestui sector care, după cum arată și Banca Mondială într-un raport publicat în 2024, „ar putea produce mai multă energie decât va avea nevoie România vreodată”.
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Experții Băncii Mondiale estimează că România are un potențial tehnic de 76 GW (gigawați). Dacă s-ar instala numai 7 GW (adică s-ar exploata doar 10% din potențial), turbinele din Marea Neagră ar produce peste o treime din necesarul de electricitate estimat pentru 2035. În 15 ani, adică în intervalul 2035-2050, cei 7 GW ar produce 460 TWh (o medie de peste 30 TWh/an). Pentru comparație, în 2024 România a produs, din toate centralele sale electrice (cărbune, gaze, nuclear + regenerabile), circa 52 TWh (terawați-oră).
„Strategia Energetică a României 2025-2035 cu perspectiva anului 2050”, aprobată de Guvern în noiembrie 2024, după ani de întârziere, setează ca obiectiv instalarea a 3 GW de capacități eoliene offshore până în 2035.
Față de eolianul onshore, energia eoliană offshore are câteva avantaje certe. Vântul bate mai tare pe mare și este mai constant, ceea ce se traduce în mai multe ore de funcționare a turbinelor la capacitate maximă (și, automat, în mai multă energie), precum și într-o predictibilitate mai mare a energiei ce este injectată în rețeaua națională. Pe de altă parte, instalarea turbinelor eoliene pe mare este mai scumpă și mai complexă decât amplasarea acestora pe uscat, iar riscurile sunt mai mari, motiv pentru care unele companii spun clar că nu sunt interesate să investească în această formă de energie.
Începând din aprilie 2024, România are și o lege a energiei eoliene offshore. Deocamdată însă, perimetrele ce urmează să fie concesionate companiilor, și unde vor fi amplasate turbine eoliene, nu au fost stabilite. Potrivit legii, Guvernul ar fi trebuit să aprobe lista perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate până la data de 31 martie 2025. Din informațiile transmise On/Off de autorități, acest termen urmează să fie depășit.
Totuși, unele companii s-au arătat deja interesate să investească în energia eoliană offshore. De exemplu, Black Sea Oil & Gas (BSOG), compania care extrage gaze naturale din sectorul românesc al Mării Negre începând cu 2022, are în vedere un proiect prin care să instaleze un parc eolian cu o capacitate de până la 6 GW.
Hidroelectrica se află și ea pe lista investitorilor potențiali. Printre obiectivele de dezvoltare durabilă asumate de companie, și menționate în raportul de sustenabilitate din 2023, se numără instalarea a 300-500 MW de eolian offshore. În plus, în martie 2023, Hidroelectrica și compania Masdar din Emiratele Arabe Unite au semnat un acord prin care s-au angajat să colaboreze pentru dezvoltarea de parcuri eoliene offshore.
O altă companie care s-a arătat interesată de eolianul offshore din România a fost WPD din Germania, care intenționa să dezvolte două proiecte în sectorul românesc al Mării Negre: Black Sea 1, cu o capacitate de 500 MW, și Black Sea 2, cu o capacitate de 1.400 MW. Ulterior, în mai 2022, WPD și-a vândut divizia de proiecte eoliene offshore către fondul american Global Infrastructure Partners (GIP), care a redenumit-o Skyborn Renewables. Într-o discuție pe e-mail cu On/Off, Skyborn Renewables a transmis că „nu este prezentă pe piața eoliană offshore din România”. Reprezentanții companiei nu au răspuns dacă acest lucru înseamnă că cele două parcuri eoliene nu vor mai fi dezvoltate.
Costurile proiectelor eoliene offshore ajung la miliarde de euro: cu cât cresc distanța față de țărm și adâncimea apei, cu atât costurile amplasării turbinelor și ale evacuării curentului electric generat sunt mai ridicate. La limită, unele proiecte pot să nu fie viabile economic.
Din acest motiv, unele companii prezente în România nu sunt interesate de o investiție în offshore. Adrian Borotea, country manager al Verbund Wind Power România, unul dintre cei mai mari producători de energie eoliană din țara noastră, ce face parte din grupul austriac Verbund AG, a explicat într-un interviu oferit On/Off în iunie 2024 că grupul nu are în strategia sa dezvoltarea de parcuri eoliene offshore: „E atât loc pe uscat încât nu are rost. Noi am analizat acest lucru și nicăieri în Europa nu am avut strategia asta. Considerăm că în România există prea mult potențial pe uscat ca să te duci undeva în mare, unde investiția este mai scumpă, evacuarea energiei înspre țărm, de către Transelectrica, încă nu e soluționată.
Și viteza vântului și numărul de ore cât bate pe an nu este mult mai mare ca să justifice o investiție mai mare, o mentenanță mai scumpă. Nu ni se pare economic. S-a hotărât: nu mergem pe offshore. Nu mergem nici în Marea Nordului, [unde] bate vântul aproape tot anul și cu mare viteză.”
Pe de altă parte, Marian Dobrilă, CEO al TDP Partners, firmă ce a oferit de-a lungul timpului consultanță pentru mai multe proiecte de energie regenerabilă, consideră că și Marea Neagră are potențial. În prezent, TDP Partners este consultant pentru compania GSP Offshore în cadrul unui proiect pilot cu finanțare europeană prin care se dorește amplasarea unei turbine eoliene plutitoare în Marea Neagră (inițial, turbina trebuia instalată în largul coastei Bulgariei, dar ulterior amplasamentul a fost mutat în sectorul românesc).
„Marea Neagră nu e o mare ideală pentru wind offshore. Producția de energie eoliană pe mare sau pe ocean s-a dezvoltat în niște zone cu vânt puternic: Marea Nordului, Marea Baltică. Mediile ajung și la peste 16 m/s în mod constant. Marea Neagră are între 8 și 12 m/s, care pentru industrie e o provocare. Justificarea unei investiții e mult mai complexă decât simpla afirmație că vântul e mai slab. Sigur că vântul e mai slab, aici nu avem ce să dezbatem. Randamentul față de Marea Nordului va fi mai mic”, arată Dobrilă, însă completează că „diferența nu e neapărat de natură să nu justifice o investiție”. În plus, odată cu evoluția tehnologiei, costurile se vor reduce, continuă el.
Deocamdată, legislația secundară pentru sectorul eolian offshore nu este finalizată în România. În maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a legii energiei eoliene offshore (adică până în septembrie 2024), Ministerul Energiei ar fi trebuit să inițieze procedurile pentru realizarea unui studiu de specialitate care să pregătească procesul de concesiune și activitățile de explorare, construcție și exploatare a centralelor eoliene de pe mare. Acest studiu nu a început, termenul setat de lege fiind depășit în acest moment cu 6 luni.
Studiul trebuie să facă propuneri clare de perimetre (identificate inclusiv prin coordonate topogeodezice) care să fie ulterior concesionate investitorilor. În plus, trebuie să stabilească și cadrul fiscal (adică ce taxe și redevențe vor plăti concesionarii) și să facă propuneri pentru eventuale scheme de sprijin de care vor beneficia companiile.
Liviu Gavrilă, vicepreședintele Romanian Wind Energy Association (RWEA), organizația ce reprezintă industria eoliană din România, subliniază importanța studiului: „În momentul acesta, pentru noi este foarte important să se respecte contractarea studiului respectiv. Toată lumea așteaptă studiul pentru a se vedea toate perimetrele. S-a cam făcut o practică în a nu se respecta anumite termene care sunt setate prin anumite acte de reglementare. Dar nu mai facem o pasiune din a ne mai plânge de termene. Important e să se facă. Că se fac cu întârziere… pentru că din păcate sunt multe situații în care nu se face nimic. Deci din punctul nostru de vedere important este să se facă.”
„Momentan e în pending (realizarea studiului – n.r.), nu e un interes direct. Ministerul are alte priorități acum, cred eu. Nu e prioritatea numărul 1 offshore-ul”, apreciază și Sebastian Enache, membru în board-ul RWEA și business development manager în cadrul Grupului Mosson, cel mai mare dezvoltator de proiecte de energie regenerabilă din România.
„Cam de aproape un an așteptăm să se clarifice lucrurile cu privire la care va fi procedura pentru selecția efectivă a perimetrelor, și cum vom merge mai departe. Toată lumea așteaptă idenficarea sit-urilor prioritare”, a explicat și Alex Gospodinov, CEO-ul al Hooracán Energy, un dezvoltator de proiecte de energie verde care a identificat o zonă de interes în sectorul românesc al Mării Negre, potrivită pentru un proiect de 1 GW.
SUA au suspendat asistența tehnică oferită României pentru realizarea legislației secundare pentru energia eoliană offshore
Într-un inteviu oferit On/Off, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a explicat că termenii setați prin Legea eoliană offshore vor fi depășiți: „Noi ne-am făcut un calendar ambițios când am promovat legea și am spus în 2032 ar trebui să avem primele centrale eoliene. Pe calendarul actual vizăm practic licitațiile pentru perimetre în a doua jumătate a anului 2027. Genul acesta de proiecte, de la lansare până la finalizare, durează 6-7 ani. Putem să spunem că avem un decalaj cam de un an, doi, față de ambițiosul termen setat de noi inițial.”
În momentul de față, ministerul se află în faza definirii termenilor de referință pentru viitorul studiu. Autoritățile române urmau să primească asistență tehnică pentru realizarea legislației secundare de la Guvernul SUA, însă administrația Trump a suspendat ajutorul. „Am avut discuții cu Departamentul de Stat din Statele Unite care s-au concretizat într-un sprijin promis și suspendat la începutul acestui an în contextul noii administrații. Practic, Departamentul de Stat, fără legătură cu România în sine, a suspendat toate aceste proiecte de asistență, pentru evaluare”, a explicat ministrul Energiei.
Întrebat dacă suspendarea asistenței tehnice are legătură cu viziunea noului președinte american asupra energiei regenerabile, Burduja a spus că „nu energia eoliană este problema”: „Nu cred că are legătură, cred că e efectiv la pachet cu toate programele de asistență ale Departamentului de Stat. Tot ce finanțează Departamentul de Stat ca asistență tehnică pentru alte state e pus acum pe hold.”
În prezent, Ministerul Energiei lucrează pentru definirea termenilor de referință alături de experți ai Băncii Mondiale și ai Comisiei Europene, mai arată el: „Am depus o solicitare și la Technical Support Instrument, la DG REFORM, la Comisia Europeană – ei acordă o asistență statelor membre pentru genul acesta de activități. Și în cadrul TSI avem practic un acord cu Comisia și cu experții Băncii Mondiale care să ne ajute să facem această legislație secundară. Deci e practic un proiect câștigat de România aplicând direct la Comisie. Nu sunt sume foarte mari, dar sunt sume care vin ca grant – este un succes.”
După definirea termenilor de referință, Ministerul Energiei va demara o licitație pentru realizarea studiului de specialitate, care va costa cel mai probabil câteva milioane de euro.
„Ne străduim ca în cel mai scurt timp, într-o lună de zile, până la final de aprilie, să avem termenii de referință, să solicităm expresiile de interes din partea companiilor care pot face aceste studii, după care să organizăm o procedură de licitație. (…) Noi ne străduim să accelerăm, în condițiile în care nu ai capacitatea instituțională să faci lucrurile astea. Nu are statul român nicăieri specialiști care să îți definească perimetrele, să îți stabilească impactul asupra mediului. Ideea din spatele legii, și eu cred că e una corectă, e că în momentul în care scoți la concesiune un perimetru, practic el să fie deja prevalidat din perspectiva potențialului eolian, din perspectiva neafectării biodiversității, ca un fel de go to area, adică să știi ca investitor că acolo poți să dezvolți și nu te mai încurcă nimeni”, mai spune ministrul.
În raportul său, Banca Mondială identifică două riscuri majore care ar putea împiedica realizarea investițiilor în eolianul offshore. Unul dintre ele constă în riscul regional de securitate din cauza războiului din Ucraina.
Gavrilă consideră că, din punctul său de vedere, partea de securitate „este rezolvată” prin legea energiei eoliene offshore. Textul legislativ prevede că autoritățile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale au obligația de a proteja centralele electrice de pe mare.
Pe de altă parte, existența războiului în apropiere le pune investitorilor o serie de probleme, explică reprezentantul RWEA: „Într-adevăr, la acest moment pare cumva improbabil să existe astfel de capacități în contextul în care nu se va încheia ce avem lângă noi. Să nu mai vorbim de posibilitatea de a le asigura, de operare și mentenanță în siguranță.” El arată că riscul este „să rămânem într-o zonă de conflict înghețat”: „Pentru că într-o astfel de situație lucrurile se vor complica din punct de vedere al investitorilor, pentru că nu vei găsi asiguratori.”
Totuși, Gavrilă atrage atenția că Ucraina construiește proiecte eoliene (onshore – n.r.) chiar în timpul războiului: „Eu cred că dacă vor fi investitori cu adevărat doritori, existența războiului nu ar trebui să fie un obstacol de netrecut. Dar, pentru majoritatea, din punct de vedere al contextului, ar fi de preferat să nu mai existe niciun fel de risc militar în vecinătatea proiectelor.”
În noiembrie 2024, Suedia a anunțat că anulează 13 proiecte eoliene offshore din Marea Baltică, aflate în faze timpurii de dezvoltare. Guvernul suedez a apreciat că instalarea proiectelor – ce însumau o capacitate de 32 GW – ar putea avea „consecințe inacceptabile pentru apărarea militară a Suediei”, având în vedere granița cu Rusia din Marea Baltică. Potrivit Forțelor Armate Suedeze, parcurile eoliene ar putea afecta senzorii și radarele folosite de armată, iar statul ar răspunde mai greu unui potențial atac din partea Rusiei.
Bogdan Berneagă, expert în energie în cadrul think tank-ului New Strategy Center, atrage și el atenția asupra riscurilor de securitate: „Noi avem o țară care ne e ostilă: Rusia. Sunt cabluri submarine în Marea Baltică, de curent sau date, atacate. Sunt atacuri hibride. Nu poți să dovedești, deși e evident cine e făptuitorul.”
Potrivit acestuia, Marina Română ar trebui să aibă vase de patrulare în Marea Neagră, iar la Ministerul Apărării Naționale există o astfel de propunere, mai ales în contextul începerii exploatării de gaze naturale în perimetrul Neptun Deep.
Alina Arsani, şefa departamentului Energy Systems din cadrul organizației Energy Policy Group (EPG), consideră că, în ciuda răbzoiului din Ucraina, în Marea Neagră există securitate pentru dezvoltarea proiectelor mari: „Dacă ne uităm ce se întâmplă cu proiectul Neptun Deep și la faptul că au fost demersuri semnificative pentru ca gazele să fie extrase, considerăm că există spațiu de dezvoltare și a energiei eoliene offshore.”
Dobrilă consideră că, din punct de vedere strategic și de securitate, situația locală este mai degrabă „un plus” în acest moment: „E nevoie de o dezvoltare strategică în Marea Neagră. Sunt avanposturi, sunt locuri cu o importanță strategică (…) Prezența acestor capacități, într-o zonă disputată strategic, mai degrabă ar fi un punct forte în strategia României și a Europei, adică ar fi mai degrabă un loc în care să investească, să avanseze și să ocupe o poziție în Marea Neagră. Vedem același lucru și la Cercul Polar, toată lumea se grăbește să fie acolo, să fie prezent, și să aibă o importanță la negociere.”
Eugenia Gusilov, directoarea Romania Energy Center (ROEC), spune că asupra oricărui proiect care s-ar dori dezvoltat în Marea Neagră planează o incertitudine deoarece nu știm cât va mai dura războiul: „Dând acest lucru la o parte, dacă există companii care sunt curajoase, și vor să investească, nu trebuie să le oprim. (…) Depinde până la urmă de gradul de toleranță la risc al fiecărui investitor. Pentru că s-ar putea să ai un investitor care să spună că, indiferent de război, noi mergem înainte cu planul nostru. Cum a fost Black Sea Oil & Gas, companie care de peste 15 ani se chinuia să dea drumul la producția (de gaze – n.r.) în Marea Neagră în perimetrul pe care îl avea (din 2008 – n.r.).
Și chiar dacă s-a întâmplat să izbucnească războiul în februarie 2022, ei deja făcuseră investițiile de prin 2018-2021 și doar nu erau să le oprească. Prin urmare ei au dat drumul la producție în iunie 2022. Deci există și acest model de a împinge lucrurile în zona de business, indiferent de circumstanța geopolitică, mai ales dacă deja s-au făcut foarte multe investiții până în acel moment.”
Însă schimbarea de retorică de la Casa Albă, care pare să pună sub semnul întrebării întreaga construcție nord-atlantică, s-ar putea reflecta și în încrederea investitorilor cu privire la viitoare dezvoltări de parcuri eoliene offshore în Marea Neagră.
„Practic ce mai înseamnă America astăzi? Ce mai înseamnă NATO, în care America este principalul partener și principalul finanțator? Administrația americană în momentul de față nu mai are valori după care să se ghideze, nu mai are principii. Și atunci de ce ar avea nevoie America de un aliat ca România sau ca Polonia? De ce ar construi ei turbine eoliene în Marea Neagră? Adică dacă Americii nu-i pasă de Ucraina, de ce i-ar păsa de Marea Neagră? All bets are off the table în momentul de față”, continuă Gusilov.
Energia eoliană offshore, pusă pe pauză în SUA
În prezent, dezvoltarea energiei eoliene offshore cunoaște piedici majore în SUA, unde unul dintre primele decrete semnate de noul președinte Donald Trump a interzis concesionarea de perimetre pentru noi proiecte eoliene în toate zonele din platforma continentală americană. Anunțată drept o suspendare temporară, interdicția este în continuare în vigoare (începând cu data de 21 ianuarie).
De altfel, Trump a criticat în repetate rânduri energia eoliană, și a făcut multe afirmații nesusținute științific, precum faptul că turbinele offshore ar omorî balenele. Trump a mai spus că turbinele eoliene sunt „un dezastru enonomic și de mediu” și că nu vrea „nici măcar una construită în timpul administrației” sale.
„Administrația Trump pleacă de la premisa că ei vor să desfacă tot ce a făcut administrația Biden. Deci dacă administrația Biden a sprijinit energia verde, administrația Trump o va opri în primă instanță. Nu știm ce va face mai încolo, poate să reevalueze și să spijine energia verde. Este un om total imprevizibil”, continuă directoarea ROEC.
Gospodinov nu crede că schimbarea de viziune din SUA va avea un impact major în Europa: „Va avea impact asupra investitorilor care au proiecte acolo (în SUA – n.r.).” În plus, CEO-ul apreciază că ordinul lui Trump ar putea avea chiar efecte pozitive asupra altor piețe deoarece în ultimii ani industria eoliană din Europa de Vest a obținut cu greu echipamente, ritmul dezvoltării de noi parcuri depășind producția de turbine: „Dacă există mai puțină cerere în SUA, pur și simplu eliberează capacitatea producătorilor de turbine eoliene pentru a deservi alte piețe. Asta poate fi benefic.”
Dobrilă apreciază că, după ce SUA au fost, alături de China, „marii investitori ai lumii în energie regenerabilă”, ordinul lui Trump este „strict o mișcare de imagine”: „În niciun caz nu putem considera că în momentul ăsta America se opune energiei regenerabile și lumea se va întoarce din drum. E doar o etapă de comunicare cu rol de a consolida o poziție de negociere. America vrea să-și creeze în momentul ăsta un leadership în anumite direcții și forțează aceste lucruri ieșite din comun. Dar America în ultimii 20 de ani a investit masiv în aceste tehnologii și o parte din economia Americii depinde astăzi [de ele] iremediabil. Probabil că aceste declarații și aceste lucruri în 6 luni, un an, le vom fi uitat.
Peste Ocean totul e temporar: unele durează 24 de ore, unele nu mai apucă să se materializeze, am văzut și ziduri, am văzut multe minuni în declarații. Haideți să ne întâlnim la o conferință cu specialiști în energie din America și să vedem ce părere au despre ce perspective [există] și ce înseamnă energia regenerabilă pentru Statele Unite și dup-aia putem să tragem o concluzie.”
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Al doilea risc major pentru energia eoliană offshore din România, identificat de experții Băncii Mondiale, se referă la o nepotrivire între calendarul Transelectrica pentru consolidarea rețelei de transport de electricitate și cel al dezvoltatorilor de parcuri eoliene.
Mai simplu spus, fără dezvoltarea rețelei de transport de către Transelectrica, energia produsă pe mare nu ar putea fi evacuată, iar proiectele s-ar bloca.
De-a lungul timpului, companiile din industria eoliană din România au atras de multe ori atenția că Transelectrica nu dezvoltă suficient de repede rețeaua de transport, unele proiecte fiind în pericol să nu își poată respecta termenul de punere în funcțiune din această cauză.
Un prim pas pentru rezolvarea acestei situații s-a făcut printr-un ordin al ANRE ce a intrat în vigoare la începutul anului. Astfel, dacă Transelectrica nu își respectă obligațiile asumate prin contract, inclusiv de a întări rețeaua astfel încât parcul eolian offshore să poată fi conectat la o anumită dată, operatorul de transport va trebui să plătească penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Gavrilă arată că acest cadru de reglementare era una din „condițiile de bază” pentru realizarea investițiilor în offshore: „Incapacitatea de a genera la momentul la care eu termin proiectul – atât timp cât mi-ai stabilit tu condițiile în care să mă conectez – va trebui să suporte niște consecințe. Pentru că efortul investițional pentru proiecte offshore sunt de ordinul sutelor de milioane – miliardelor de euro.
Aici noi nu vorbim doar că venim cu niște turbine. De la partea logistică, partea de instalare cabluri, partea de stații, partea de subtraversări, toate elementele care țin de operare și de mentenanță, se întâmplă enorm de multe lucruri și pe orizontală, care la rândul lor implică foarte mulți bani. Or eu nu cred că există în acest moment vreun set up în care să faci ceva și după să aștepți că poate cineva își va face la un moment dat treaba.”
În acest moment, rețeaua de transport din Dobrogea a ajuns aproape la capacitate maximă, iar puține centrale electrice noi se mai pot conecta la rețea. Deoarece energia eoliană offshore va fi evacuată tot prin Dobrogea (unde autoritățile au în plan și pornirea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă), va fi nevoie de investiții majore în întărirea rețelei sau în construirea de noi linii de transport.
O soluție luată în calcul de autorități este construirea unei linii de curent continuu de înaltă tensiune (HVDC) care să străbată România de la est la vest, adică din Dobrogea până la granița cu Ungaria, urmând să evacueze curentul produs de circa 5.000 MW nou instalați în capacități din Marea Neagră și de la Cernavodă.
Conform unor estimări ale Energy Policy Group, un cablu de înaltă tensiune lung de 830 de kilometri, de la Constanța la Arad, care să evacueze electricitatea produsă de 2.500 noi megawați instalați în estul țării, ar costa 2,75 de miliarde de euro.
În acest moment Transelectrica lucrează la două linii importante menite să crească capacitatea de evacuare din Dobrogea (Smârdan-Gutinaș și Cernavodă-Medgidia), însă ele nu sunt suficiente pentru a evacua și energie din offshore, arată Gavrilă: „E nevoie de mai mult. HVDC-ul va fi critic.”
Într-un răspuns pentru On/Off, reprezentanții Transelectrica au transmis că instituția a contractat un studiu de fezabilitate pentru o astfel de linie de curent continuu care să evacueze electricitate din zona de sud-est. Studiul se realizează în cadrul proiectului Coridorul Verde, în care statul român este partener alături de Azerbaidjan, Georgia și Ungaria. Investiția ar urma să conecteze energetic Uniunea Europeană și Marea Caspică, integrând un volum substanțial de energie curată prin intermediul unui cablu submarin care va traversa Marea Neagră și cele 4 state. Întregul cost al acestui cablu este estimat la 10 miliarde de euro.
În prezent, nu există o sursă de finanțare pentru linia HVDC, însă autoritățile române speră să obțină fonduri europene, arată ministrul Energiei: „Un proiect care ne-ar rezolva nouă problema este acest HVDC, Coridorul Verde, unde planul este să aplicăm pentru finanțare europeană. Nu avem un studiu de fezabilitate finalizat, dar vom avea anul acesta, așa se preconizează de cele 4 țări implicate. Nu este un proiect ieftin. Chiar și partea noastră înseamnă câteva miliarde de euro bune și atunci noi sperăm să putem accesa un grant european.”
Potrivit oficialului, interconexiunile și dezvoltarea rețelei de transport „sunt priorități de rang zero” pentru noua Comisie Europeană: „S-a discutat și în Consiliul European, urmează să se discute și în perioada următoare, e o veste bună. Înseamnă că, cel mai probabil, în cadrul financiar multianual viitor vor fi disponibile alte fonduri europene pentru genul acesta de investiții.”
Imprevizibilitatea legislativă din România este un alt risc asupra căruia atrag atenția reprezentanții industriei cu care a discutat On/Off.
De exemplu, la finalul anului trecut a fost reintrodusă așa-numita „taxă pe stâlp”, practic un impozit de 1% (anunțat inițial la 1,5%) pe valoarea construcțiilor speciale. În acest moment companiile din sectorul energiei eoliene nu știu exact cum se va aplica acest impozit și ce anume se va taxa. Ministrul Finanțelor, Tánczos Barna, a declarat recent că modul de calcul va fi definitivat până la sfârșitul lunii martie.
Vicepreședintele RWEA: „Ca investitor în România ești ca într-un roller coaster”
Gavrilă arată că firmele plătesc deja o taxă pe construcții către autoritățile locale: „Se plătește pentru UAT-uri (unități administrativ teritoriale – n.r.). Nu e o taxă specială, este o taxă pe construcții. Este pentru bugetul local. Fundația și turnul sunt construcții pentru care plătești impozit pe construcție la UAT-ul pe raza căruia te afli cu parcul. Există acest lucru. Dar în momentul ăsta vorbim de o taxă pe restul de componente, ceea ce poate avea nuanțe. Încă nu știm ce se urmărește a se taxa. Restul de echipamente? Valoarea? E extrem de subiectivă interpretarea.”
„România este, din păcate, campioană de impredictibilitate. Vrem sau nu să acceptăm acest lucru, ca investitor în România ești ca într-un roller coaster. Imediat după câte o pantă lină urmează ceva abrupt. Aș pune imprevizibilitatea pe primul loc în materie de riscuri”, apreciază el.
Reprezentantul RWEA mai arată că „temerea cea mai mare este cea legată de impredictibilitate și de neonorarea a aceea ce ne-am asumat că facem”: „Măcar să ne facem toate lucrurile pe care le avem în toate documentele aprobate. Că e legislație primară, reglementare secundară, normative, date. Să facem ce e scris. Nu că ce spunem: ce e scris și obligatoriu să facem. E atât de simplu.”
Oana Ijdelea, Managing Partner la Ijdelea & Associates și avocat de business specializat în energie, arată că „termenul de instabilitate a caracterizat România în ultimii anii”, atât din punct de vedere politic, cât și economic și legislativ, subminând potențialul României în acest sector și descurajând investițiile pe termen lung.
„Investitorii trebuie să știe de la bun început care va fi redevența, spre exemplu, și să aibă certitudinea că acesta va rămâne neschimbată pe întreaga durată de viață a proiectului – certitudine care să reiasă atât din lege cât și din prevederile contractuale cu privire la concesiuni”, explică Ijdelea, care face parte și din board-ul RWEA.
„Elaborarea unor mecanisme de finanțare și garantare, precum contractele pentru diferență (CfD), scheme de sprijin pentru investiții și facilități fiscale pentru dezvoltatori, va contribui la crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea sustenabilă a proiectelor eoliene offshore. Am văzut anul trecut o primă licitație pentru CfD în legătură cu solarul și eolian onshore. Așteptăm să vedem acest lucru și pentru eolian offshore”, mai arată ea.
Potrivit lui Gospodinov, în sectorul energiei eoliene offshore nu se mai înregistrează la fel de mult entuziasm ca în urmă cu 4-5 ani: „Au fost multe obstacole în ultimii 2-3 ani și încă sunt. Prin 2020-2021 toată lumea era foarte entuziasmată de eolianul offshore datorită posibilității de creștere, iar investitorii achiziționau proiecte și intrau în zone geografice pe care le înțelegeau foarte puțin. Cei mai mulți dezvoltatori și-au bazat ipotezele pe costul creditului și pe costul echipamentelor din 2019-2020, iar acestea s-au schimbat destul de mult. Dobânzile au crescut destul de mult. Afacerile cu energia regenerabilă și energia eoliană offshore sunt foarte asemănătoare cu imobiliarele: te împrumuți mult și depinzi foarte mult de credit.”
Criza COVID a pus presiune pe lanțurile de aprovizionare, prețurile au crescut, iar proiectele construite pe ipoteze anterioare nu au mai fost viabile, mai arată el. „Dacă te uiți la piața din Grecia, și aici lumea era destul de entuziasmată acum 2 ani, dar nu atât de mult astăzi. Lucrurile nu se mișcă atât de repede pe cât și-ar fi dorit toată lumea. Nu văd turbine construite în Marea Neagră înainte de a fi construite în Grecia. Deci, cred că totul a încetinit cu 2-3 ani.”
Dincolo de surplusul de electricitate pe care îl vor genera parcurile eoliene offshore, dezvoltarea acestui sector în România ar crea zeci de mii de noi locuri de muncă, inclusiv în fabrici pentru componente majore ale turbinelor eoliene, în special turnuri și fundații, mai notează experții Băncii Mondiale în foaia de parcurs pentru România. În țara noastră se produc deja mici componente pentru industria eoliană. De exemplu, în fabrica Schaeffler de lângă Brașov se produc rulmenți pentru turbine eoliene.
„Nu este un jucător la nivel important, dar o parte din componente sunt făcute și în România. Și, având în vedere planurile pe care le avem, există un interes din partea cel puțin a 2 investitori care iau în considerare diverse capacități de componente și în România: o fabrică de pale, o fabrică de secțiuni de turn”, arată Gavrilă.
Potrivit unui studiu realizat de Energy Policy Group, 1GW de capacitate eoliană instalată în offshore în Europa generează 2,1 miliarde de euro în economie. În consecință, 3 GW de capacitate instalată de energie eoliană offshore în România ar putea genera 6,3 miliarde de euro, adică 1,8% din PIB-ul anului 2024.
„Cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât avem acest avantaj competitiv în regiune. Un port important pentru statele UE România și Bulgaria va fi fie Constanța, fie Varna”, arată Arsani, iar Gospodinov apreciază și el că este puțin probabil ca ambele porturi să își dezvolte infrastructura pentru a asigura asamblarea și construcția turbinelor: „Este destul de costisitor să extinzi un port pentru a găzdui activitatea de construcții în Marea Neagră. Cred că acea autoritate care va extinde prima portul va beneficia cel mai mult.”
„E clar că în bazinul Mării Negre o să fie o competiție destul de ridicată și cu privire la atragerea lanțului valoric”, completează Arsani.
În ultimele luni, ministrul Burduja a vorbit despre trecerea de la Green Deal la Smart Deal, fiind criticat de mai multe voci din spațiul public ce au considerat că viziunea sa pune în pericol tranziția energetică a României.
Vicepreședintele RWEA arată că toate obiectivele pe care și le-a setat România rămân în vigoare: „Avem directive, ținte, programe, regulamente. Dincolo de ce impun, avem o Strategie Energetică Națională, avem acel PNIESC (Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice – n.r.). Nu există în acest moment, din punct de vedere dogmatic, ceva care să ne arate că o vom coti la stânga sau la dreapta.”
Arsani subliniază că România și-a asumat renunțarea la producția de energie din cărbune până în 2032: „Dacă toate aceste măsuri pe care le-am luat în ultimii 2 ani, cel puțin, ar fi întoarse cumva, gândiți-vă ce înseamnă asta pentru investitori, pentru piață, până la urmă chiar și pentru cetățeni. Pentru că ne-am asumat o direcție și apoi să ne întoarcem din drumul acesta ar fi ciudat și mai puțin benefic.”
„Vom trage concluzia că tocmai acest Green Deal e cea mai mare șansă a noastră să fim competitivi economic”
În opinia lui Dobrilă, „Green Deal it’s a very Smart Deal”: „Problema Green Deal-ului este cu implementarea. Eu cred că și declarațiile ministrului, și nu numai, se referă la faptul că pentru a atinge beneficiile acestui Green Deal trebuie să regândim modul în care implementăm acest Green Deal. Adică este evident pentru toată lumea că nu folosește nimănui să oprești o anumită producție de energie până când cea pe care aspiri să o ai nu este funcțională sau nu este la capacitatea de care ai nevoie. Acesta nu e un lucru pe care l-am descoperit astăzi. Și putem spune cu toții că Europa din momentul acela romantic, sau la sfârșitul romantismului din 2017-2018, când a fost gândit Green Deal-ul, și când au început să ne lovească diverse, nu s-a adaptat cu privire la planul de implementare al acestui Green Deal. După ce Green Deal-ul a prins contur, a fost lovit de pandemie și de ruperea lanțurilor de aprovizionare, de război și de niște mișcări politice care sunt extrem de radicale.”
„Deci nu cred că în momentul acesta e o dezbatere reală – nici din declarațiile domnului ministru, nici din declarațiile specialiștilor – dacă vrem Green Deal sau nu. Eu cred că e o dezbatere despre acest moment, despre modul în care mainstream-ul politicii se poate adapta la situația în care ne aflăm și poate capitaliza Green Deal-ul în competitivitate economică. Și cred că vom trage concluzia că tocmai acest Green Deal e cea mai mare șansă a noastră să fim competitivi economic – ca țară, ca Uniune, ca ce vrem noi.
Eu nu văd o dispută. Soluția e tot timpul la mijloc. Adică nu o să ne oprim toate capacitățile să așteptăm să bată vântul, dar nici să renunțăm la proiecte strategice care au fost concepute și dezvoltate cu toată energia unor economii timp de 20 de ani. Cred că ne vom găsi un culoar să comunicăm corect și să construim în continuare Green Deal-ul așa cum a fost el gândit”, consideă CEO-ul TDP Partners.
Iar în acest context, odată cu rearanjarea lanțului de aprovizionare global, România are șansa să își declare câteva direcții în care să devină vârf în Europa, mai apreciază el: „Și să fim competitivi pe cea mai premium piață din lume, pe care o doresc toți: piața UE. Să avem noi acces la banii din buzunarul europenilor, care astăzi sunt dispersați peste mări și țări. (…) Știm cu toții că miza nu este doar producerea de energie. Adică acest Green Deal este ceva mult mai substanțial și mai profund, și marea miză pentru noi ca țară este să devenim furnizori ai acestui Green Deal, să fim noi cei care producem cabluri sau piese, să instruim acei oameni care vor opera și vor construi turbinele.”
Ministrul Energiei: „Tranziția trebuie să continue. Resursele fosile sunt epuizabile, asta este cert”
Întrebat de On/Off dacă energia eoliană offshore rămâne o prioritate pentru România în contextul unei eventuale treceri de la Green Deal la Smart Deal, ministrul Energiei a spus că tranziția spre sursele nepoluante de energie trebuie să continue și că Smart Deal „înseamnă o doză în plus de pragmatism în loc de o terapie șoc”.
„Cred că tranziția trebuie să continue. Resursele fosile sunt epuizabile, asta este cert, și în același timp energia verde este și o energie destul de ieftină. Ea doar trebuie echilibrată și de producție de energie în bandă, adică cărbune-gaz-nuclear, în această ordine de tranziție: de la cărbune la gaz, de la gaz la nuclear. Asta e viziunea României și una destul de coerentă, zic eu, pentru că suntem norocoși să avem gazul nostru, o să avem de 2 ori mai mult gaz din 2027 cu Neptun Deep. (…)
Deci putem să compensăm scoaterea din funcțiune a grupurilor pe cărbune pe măsură ce intră grupurile pe gaz și apoi să le înlocuim chiar și pe cele pe gaz cu centrale nuclearo-electrice, pe experiența, tradiția, tehnologia pe care România o are de atâția ani și care înseamnă totuși o ancorare în vest, nu în est”, afirmă Burduja.
Pe de altă parte, în noul context politic intern, în care milioane de români au votat pentru un candidat care susținea naționalizarea companiilor, anularea privatizărilor și alungarea companiilor străine, riscurile pentru investitori, inclusiv pentru cei interesați de energia eoliană offshore, pot fi mai mari, iar eventualele investiții avute în vedere pot fi reconsiderate.
„Nu sunt vești bune pentru investitori, și noi și între cele două tururi ale precedentelor alegeri prezidențiale am avut foarte multe call-uri cu investitori îngrijorați. Sigur, nu doar pe offshore wind sau strict pe offshore wind, dar în general în energie sunt investiții mari, cu perioade lungi de recuperare a investiției, și atunci ai nevoie de stabilitate, de o oarecare certitudine că țara aceea rămâne pe o traiectorie corectă, că nu naționalizează, că oferă investitorului o protecție, că e o economie de piață liberă”, mai spune ministrul.
Sebastian Enache, membru în board-ul RWEA, arată că, deja, profilul de risc al investitorilor care vin în România este cel tipic pentru investitori dispuși să își asume riscuri mai mari: „Nu pot să spun că toată gama de investitori pe care celelalte țări europene o au la dispoziție e activă și în România. Din cauza instabilității politice, României îi lipsesc în fiecare an 10 miliarde de euro în investiții. Doar din cauza acestei instabilități.”
În ciuda acestor mișcări politice, Marian Dobrilă consideră că interesul investitorilor vizavi de România este în continuare la cote înalte: „Eu de dimineața până seara lucrez cu investitori. Și am discuțiile acestea de la om la om. În momentul ăsta România rămâne unul dintre cele mai mari puncte de atracție din lume pentru investitorii în energie regenerabilă. Acest trend a început puternic din 2019-2020 încoace, dar în momentul ăsta e la vârf. Adică investițiile în România sunt masive în energie regenerabilă, proiectele ajung pe șantiere. Investitorii sunt extrem de interesați.
Diverse mișcări politice sunt un factor care cresc riscul de țară, iar riscul de țară se găsește în randamentul așteptat de acești investitori, care poate nu mai văd România la 9% ca randament așteptat, poate o văd la 10%. Poate își doresc mai mult pentru riscul pe care și-l asumă. Riscul de țară e mult mai complex decât simple declarații și eu nu văd un impact masiv al mișcărilor politice în partea investițională.
România pare, încă, la adăpostul unor prevederi care sunt mult mai puternice și mai clare, prevederi constituționale, alianțe, care nu sunt lucruri care se pot schimba de pe o zi pe alta și tot acest val de moment, tot acest val emoțional să spunem, pe termen lung nu are atâta impact nici în previziunile economice, și nici în rațiunea de a investi. Asta e părerea mea și v-o spun din front.”
„În momentul ăsta lucrăm într-un zgomot asurzitor: informații, schimbări, în fiecare zi mai apare ceva dramatic, totul se închide de pe-o zi pe alta, se redeschide. Trebuie să fii tare pe picioare, lucid, să ai sânge rece și să-ți urmărești obiectivele. Pentru că ce discutăm noi aici sunt lucruri care se vor produce peste 10 ani. Dezvoltarea wind offshore-ului se va produce peste 10 ani. Dacă vom discuta peste 10 ani de ce se întâmplă acum probabil că multe dintre ele le vom fi uitat sau ni se vor părea niște glume ale istoriei. Unele sunt lucruri serioase, dar totuși nu se poate schimba totul în mod radical peste noapte. Schimbări vor fi și vom trece peste. Schimbări am mai avut”, conchide el.
Foto: SteKrueBe / Wikipedia.org / fill / pixabay.com / DesignFife / pixabay.com / hpgruesen / pixabay.com / PTNorbert / pixabay.com / Tho-Ge / pixabay.com / analogicus / pixabay.com / Laborratte / pixabay.com / A_Different_Perspective / pixabay.com
Ca să aflați când publicăm un articol nou din domeniul energiei vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Dacă acest articol vi s-a părut util, v-ar putea interesa și:
De la minerit la energie verde. Cum sunt pregătiți tehnicienii care vor instala turbinele din noul val de eoliene din România
Reportaj exclusiv de la cea mai mare baterie din România. Cum poate stocarea să țină becul aprins în caz de criză energetică
TOP. Județele din România cu cel mai mare potențial eolian. Unde bate vântul cel mai tare în afară de Dobrogea
Energia eoliană, cea mai curată formă de energie?
Producția de energie eoliană în România a crescut de 7 ori în ultimii 12 ani
Pariul României cu energia verde. „Va fi un boom, un al doilea val de eoliene. Deja începe să se formeze”
Europa crește, România stagnează. De ce ne-am blocat și nu mai construim parcuri eoliene
Producători de energie eoliană în România. Lista completă a centralelor în 2024
TOP. Țările europene cu cea mai mare putere instalată în eoliene. Pe ce loc e România
România și energia. „Pentru a ajunge acolo unde își dorește Europa în 2050, România trebuie să facă un dublu salt uriaș”
TOP. Țările europene cu cea mai mare producție de energie eoliană. Pe ce loc e România
Al doilea val de energie verde. România, față în față cu o șansă istorică: „Nu am avut niciodată atâția bani în piață”
Parcurile eoliene, o amenințare pentru păsări? Câte păsări sunt ucise de turbine – comparație cu mortalitatea generată de clădiri, linii electrice și pisici
