„Știți care e paradoxul? Stăm pe o pungă de gaz și n-avem gaze”, spune Aurel Mocanu, administrator public al comunei Surdila-Greci din județul Brăila, una dintre localitățile în subteranul căreia se află zăcământul Caragele, numit de autorități „cea mai mare descoperire de hidrocarburi din ultimii 30 de ani”.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Lung de circa 35 de kilometri, complexul structural Caragele se întinde sub mai multe localități din județele Buzău și Brăila, la adâncimi cuprinse între 1.500 și 5.100 de metri. Zăcământul de adâncime descoperit în 2016 e estimat la circa 25-27 de miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce înseamnă că ar putea asigura, singur, consumul României pentru mai bine de 2 ani.
Însă localnicii din comune precum Luciu din Buzău (de care aparține și satul Caragele) ori Surdila-Greci din Brăila nu sunt racordați la rețeaua de distribuție de gaze.
Gazul natural extras din subteran (zăcământul de mică adâncime Caragele este exploatat comercial de Romgaz din anul 2009) este colectat la o stație de uscare din zonă, unde este tratat, iar apoi este trimis în magistralele Sistemului Național de Transport, pentru a fi consumat la București.
„Noi stăm aici pe o bogăție”, spune Ionel Meiroșu, primarul din Surdila-Greci. „Cea mai mare problemă este populația. Noi n-avem dreptul la viață? La mine a devenit o frustrare chestia asta. Să avem drepturi egale.”
„Guvernul nu ne bagă în seamă, trebuie să avem peste 1.500 ca să ne bage în seamă”, explică și Mocanu, care a fost viceprimar în perioada 2004-2012.
Conform recensământului din 2021, comuna Surdila-Greci are 1.469 de locuitori, fiind compusă din satele Brateșu Vechi, Făurei-Sat, Horia și Surdila-Greci (reședința). Deși populația este mică, Surdila-Greci este una dintre puținele localități din țară unde numărul de locuitori a crescut față de recensământul anterior (în 2011 avea 1.453 de locuitori). În plus, există și investitori în zonă care ar beneficia de racordarea la gaze.
Din cauza populației mici comuna nu are șanse să fie racordată la rețeaua de gaze prea curând. Au fost depuse proiecte pentru a obține fonduri guvernamentale pentru racordare, însă proiectele primesc punctaj slab din cauza numărului mic de locuitori, susțin autoritățile locale.
În aprilie 2022 autoritățile au depus un proiect pe platforma Ministerului Dezvoltării, pentru a primi finanțare pentru rețeaua de gaze prin Programul Anghel Saligny.
Cererea comunei Surdila-Greci nu are nicio rezoluție în platformă. Nu e respinsă, dar nici nu li s-au solicitat informații suplimentare. „Probabil o să ne zică că s-au terminat banii”, spune primarul. Aurel Mocanu spune și el că, din ce a auzit din surse oficiale, proiectul „nu o să treacă”.
Ionel Meiroșu a dat prima comandă de studiu de fezabilitate pentru înființarea sistemului de distribuție de gaze în comună prin 2018-2019. De atunci a refăcut de mai multe ori documentația deoarece Programul Anghel Saligny a devenit operabil abia în 2020: „2 ani am stat să dea drumul la Anghel Saligny. De vreo 3 ori am actualizat și am cheltuit bani.”
„Asfalt, șanțuri, trotuare – am astea pe toate cele 4 sate. Apa am rezolvat-o pe OUG 7, prevedea finanțări pentru infrastructură la nivel local. Iluminat”, spune primarul. „Toate satele sunt asfaltate 100%, drumurile din sate și drumurile de legătură dintre sate. Acum 1-2 ani am terminat de asfaltat”, completează Mocanu.
Asfaltarea a fost realizată cu finanțare din Programul Anghel Saligny, iar rețeaua de apă a fost construită în perioada 2007-2010, în toată comuna, cu bani de la Guvern. De atunci, toți locuitorii din toate cele 4 sate s-au legat la rețeaua de apă, spune administratorul public: „100% s-au branșat.”
Însă lipsa gazelor rămâne în continuare o mare problemă, mai ales deoarece încălzirea cu lemne este foarte dificilă și incomodă. Inclusiv școala se încălzește cu lemne (există o centrală pe lemne), iar primăria cu sobe din teracotă.
Pe de altă parte, deși populația comunei nu este mare, în zonă există multe companii care ar avea nevoie de gaze. „Avem firma daneză (FirstFarms – n.r.) care ar consuma. Sunt foarte multe ferme care ar dori. Consumul ar trebui luat în calcul, nu populația”, spune Mocanu.
FirstFarms, o companie din Danemarca ce este prezentă și în Ungaria, Slovacia și Cehia, cultivă 5.100 hectare de teren agricol în Surdila-Greci și alte două comune din zonă (C.A. Rosetti și Rușețu din județul Buzău).
Terenurile – cultivate cu grâu, porumb, rapiță, soia, floarea-soarelui și orz – sunt luate în arendă sau au fost cumpărate de la localnici. Compania daneză a modernizat și silozul din Făurei, oraș aflat la circa 3 kilometri de Surdila-Greci, iar mai mulți localnici din comună lucrează pentru angajatorul danez.
Ferma de pui care nu s-a mai făcut
Simona Blag, director operațional la compania daneză, a menționat că FirstFarms nu este un consumator foarte mare de gaze.
Silozul din Făurei este conectat la gaze deoarece în oraș există rețea. Pentru încălzirea sediului din Surdila-Greci au avut până acum o centrală pe lemne, iar începând din 2024 ea va fi înlocuită de o centrală electrică. Compania a montat și panouri fotovoltaice la sediu.
Totuși, lipsa gazelor a fost un minus la momentul în care FirstFarms a analizat oportunitatea investiției într-o fermă de pui în Surdila-Greci. În Ungaria, Cehia și Slovacia, compania a înființat și ferme de animale, iar acum câțiva ani s-a luat în calcul o astfel de investiție și în România.
„S-au făcut niște studii la un moment dat. Când au fost făcute studiile, faptul că nu sunt gaze era un minus”, a declarat Blag. Până la urmă investiția nu s-a mai făcut, însă nu doar din cauza lipsei gazului, a completat directoarea.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
„Eu tre’ să-mi vând sărăcia la preț bun”
Până acum, singurul lucru de care au beneficiat localnicii din Surdila-Greci de pe urma exploatării zăcământului Caragele a constat în taxele de concesiune, închiriere și de foraj plătite de Romgaz. În anul 2023, pentru concesionarea unui teren de 4.322 de metri pătrați din pășunea comunală, aferenți unui număr de 2 sonde, localitatea a primit 46.503 de lei (circa 9.300 de euro într-un an), prețul pe metrul pătrat concesionat fiind, în medie, de 10,7 lei / an. Aceste prețuri sunt stabilite de Consiliul Local al comunei.
În afară de concesiunile de terenuri pentru perimetrele sondelor, pentru care compania plătește o taxă cât timp sondele rămân în exploatare, în bugetul comunei mai intră bani și atunci când se forează sonde noi, se fac reparații la instalațiile existente sau se montează conducte (practic, de fiecare dată când Romgaz trebuie să folosească terenul comunei, iar primăria îl scoate temporar din circuitul agricol/silvic).
De exemplu, în anul 2021, pentru a instala conducta de gaz până la o sondă, compania a închiriat timp de 5 luni o suprafață de 16.142 de metri pătrați pentru prețul de 115.415 lei (circa 23.000 de euro), adică 1,43 de lei / mp / lună (într-un an, prețul ar fi de circa 17 lei / mp).
Primarul Ionel Meiroșu spune că, la un moment dat, cineva din Romgaz i-a spus că prețul fixat de Consiliul Local este prea mare. Până la urmă, prețul a fost acceptat. Primarul spune că nu vrea să se înțeleagă că are un conflict cu cei de la Romgaz: „Da eu tre’ să-mi vând sărăcia la preț bun. Pentru mine înseamna o gură de oxigen la bugetul local. Măcar am primit și noi 1 leu acolo pe chestiile astea.”
Alte sonde au fost forate pe terenuri aflate în proprietatea privată a localnicilor, iar atunci ei au fost cei care au primit banii pentru concesiune.
De exemplu, prima sondă pe teritoriul comunei Surdila-Greci a fost forată în satul Brateșu Vechi, pe un teren de 5.000 de metri pătrați deținut de 2 localnici. Terenul a fost concesionat prin 2010, își amintește Costel Zaharia, unul dintre ei. Timp de câțiva ani, suma primită de cei 2 proprietari de la Romgaz a fost de circa 5.000 de lei pe an. Ulterior, în 2012, au vândut terenul de 0,5 hectare către Romgaz pentru 50.000 de lei.
Costel Zaharia spune că prețul a fost foarte bun, deoarece în acea perioadă „se vindea pământul cu 40 de milioane (4.000 de lei – n.r.) hectarul.” Cu banii obținuți de pe urma terenului și-a făcut o casă.
„Dacă am avea și gaze cu siguranță comuna noastră ar crește foarte mult”
Nici comuna C. A. Rosetti din județul Buzău, aflată și ea deasupra zăcământului Caragele, nu are rețea de gaze. Comuna are 3.049 de locuitori și e formată din satele Bălteni, Bâlhacu, Cotu Ciorii, C.A. Rosetti (reședința), Lunca și Vizireni.
Pentru anul 2023, comuna a avut 3 contracte în derulare cu Romgaz, pentru concesionarea terenului aferent unui număr de 3 sonde (împrejmuirea instalațiilor plus drumurile de acces). În total, pentru 11.217 metri pătrați concesionați (1,1 ha), comuna a primit 219.000 de lei (în jur de 44.000 de euro) în anul 2023 (o medie de 19,5 lei / mp).
Sondele din C.A.Rosetti se află pe domeniul privat al comunei (pe islazul comunal sau pe teren neproductiv), iar banii ajung la bugetul local.
„Avem oameni care s-au mutat din Constanța. În decurs de 1 an de zile, [avem – n.r.] 5-6 oameni mutați în Lunca de la București. I-am întrebat de ce. [Au zis – n.r.] „Domne am văzut că e apă, ne-a plăcut casa, am văzut că e OK.” Aproximativ 50% din comună avem asfaltat. Avem canalizare (nu este pornită, deoarece recepția lucrărilor nu a fost făcută – n.r.), apă, dacă am avea și gaze cu siguranță comuna noastră ar crește foarte mult”, spune viceprimarul Marian Tarău.
Chiar dacă în ultimii ani mai mulți oameni s-au mutat în comună din diverse regiuni ale țării (sau au cumpărat case unde să vină în concediu sau în weekenduri), populația comunei a scăzut destul de mult în ultimii 10 ani (la recensământul din 2011 au fost numărați 3.513 locuitori).
Viceprimarul spune că există speranțe ca, în viitorul apropiat, să fie trase gaze și în C.A.Rosetti. Există un proiect al Transgaz ce prespune construirea unei conducte care să plece de la Gălbinași (comună ce are gaze deja) și să continue de-a lungul DN până la Cotu Ciorii, alimentând cu gaze comunele de pe traseu.
Acum, încălzirea se face în cea mai mare parte cu sobe pe lemne, centrale pe peleți sau pe GPL (cu butelie).
Sub 26% din comunele din România au gaze
Situația din comunele Surdila-Greci și C.A.Rosetti se repetă în sute de alte sate din România. De altfel, la nivel național, România stă foarte prost la racordarea la gaze.
În total, la nivelul anului 2022, în România se distribuiau gaze în doar 985 de localități din cele 3.181 de localități existente (municipii, orașe și comune), adică în mai puțin de o treime din acestea (30,9%).
Au gaze 78,3% din localitățile din mediul urban (250 de orașe și municipii din cele 319), însă în doar 25,6% dintre comune există rețea de alimentare cu gaze naturale (735 din cele 2.862 existente).
Unele zone au fost complet ignorate de autorități. De exemplu, în județul Mehedinți nu există nicio comună în care să se distribuie gaze naturale. În Tulcea este una singură, iar în Teleorman – 2.
Click pentru versiunea pentru mobil a graficului.
65% din gospodăriile din rural se încălzesc cu sobe pe lemne sau cărbuni
Subdezvoltarea din mediul rural este și mai evidentă dacă ne uităm la volumul gazelor naturale distribuite pentru uz casnic. În anul 2022, în România au fost distribuite pentru uz casnic 3,2 miliarde de metri cubi de gaze. Din acestea, 2,5 miliarde au ajuns în mediul urban. Lipsiți de infrastructură, românii din mediul rural au primit așadar doar 21,9% din totalul gazului destinat populației.
În plus, în 2023, în mediul rural încă existau 2,2 milioane de gospodării care se încălzeau cu sobe pe lemne, cărbuni sau petrol (adică 65% din totalul gospodăriilor din România rurală). Doar 496.000 de gospodării de la țară se încălzeau cu centrale proprii pe gaze.
Click pentru versiunea pentru mobil a graficului.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
„Ruralul a fost lăsat de izbeliște și s-a înfundat în subdezvoltare”
Eugenia Gușilov, directorul fondator al Romania Energy Center (ROEC), un think tank din România specializat în energie și relații internaționale, spune că procentul de racordare la gaze din mediul rural este „foarte mic”: „Ruralul a fost lăsat de izbeliște și s-a înfundat în subdezvoltare. A fost lăsat baltă. La fel cum nu sunt străzi și nu sunt asfaltate în zona aia, așa nu sunt nici conducte.”
„Atât timp cât ai cerere la nivel local, asta trebuie satisfăcută. N-are sens să vinzi gazul dacă ai cererea cât mai aproape de sonda de extracție. Totdeauna e bătaie de cap să transporți gazul”, continuă specialista. „Mai ales acolo unde este cerere comercială sau industrială sau ai o societate comercială, o fabrică care produce ceva. În primul și-n primul rând trebuie utilizat local și abia după satisfacerea cererii locale se poate vorbi de export la nivel de regiune sau în alt punct al României sau de livrarea gazului în SNT, Sistemul Național de Transport Gaze.”
Gușilov arată că în contextul discuției despre racordarea la gaze a satelor se pune adesea problema capacității beneficiarului de a plăti gazele respective: „Sigur, în cazul unei entități comerciale nu se pune problema, adică este cineva bun de plată, dar în cazul în care avem un consum rezidențial și avem o localitate săracă, sau cu locuitori cu venituri foarte mici, atunci da, într-adevăr se pune problema dacă are rost s-o racordezi la gaz dacă consumatorii nu sunt în stare să plătească factura de gaz.”
Însă se ajunge la un cerc vicios, completează experta: „Nu-i racordăm că nu-s în stare să plătească. Păi și asta înseamnă că-i condamni la subdezvoltare pentru încă câteva zeci de ani.
Și sigur, chiar când ai o localitate mai săracă, mai slab dezvoltată, nu înseamnă că nu poți să începi cu un punct, da? Dacă ai un consumator industrial sau comercial, e un punct bun cu care poți să începi. După care, dintr-o localitate, oricât de săraci ar fi, tot trebuie să fie câteva gospodării mai înstărite care să-și poată permite, și cumva ele sunt cele care fac primul pas, și în jurul lor după aceea și ceilalți încep ușor, ușor să se dezvolte.
Aici e o chestiune și de planificare a spațiului în zona rurală. Ce vrem să facem? Îi menținem în subdezvoltare și-n sărăcie pentru următorii 20-30 de ani sau începi să-i ajuți și să-i dezvolți?”
Pe de altă parte, Uniunea Europeană își dorește în momentul de față să reducă drastic consumul de gaze naturale, atât pentru a rupe dependența de Rusia, cât și pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Soluția promovată de UE constă în energiile regenerabile (solară, eoliană, geotermală etc) și în electrificarea încălzirii (prin utilizarea centralelor electrice, a pompelor de căldură etc).
Ana Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie şi infrastructură în cadrul Expert Forum, este de părere că România ar trebui să investească în alte surse de energie și tipuri de infrastructură, nu neapărat în extinderea rețelei de gaze: „Noi cumva ne facem niște calcule că dacă o să se exploateze gazul din Marea Neagră o să avem așa, o cantitate uriașă de gaz cu care n-o să avem ce să facem. Și atunci hai să ne extindem consumul.
Nu ar trebui să ne planificăm de pe acuma să creștem consumul și mai vedem noi peste 10 ani ce se întâmplă. Chiar dacă s-ar exploata și Neptun Deep, și cel al lui Black Sea Oil & Gas, asta ar înseamna echivalentul consumului nostru pe 10 ani, 12 ani. În timp ce dacă te apuci acuma să construiești infrastructură nouă, durata ei de viață e foarte lungă, 50-60 de ani pentru țevile de gaz. Și atunci OK, când se va termina gazul ăsta ce faci?”
„Cu gazul mie mi se pare un drum care se va înfunda la un moment dat. Tocmai pentru că peste 10-15 ani nu o să mai avem acea cantitate suplimentară de gaz, plus că vor fi alte costuri. (…) O să fie foarte multe restricții noi, la care nici nu ne gândim. Spre exemplu, acuma în UE se discută foarte mult de emisiile de metan, care e gaz cu efect de seră mult mai puternic decât CO2.
Însă până acum a fost foarte greu de cuantificat și abia acum au început să apară tehnologiile și mecanismele instituționale prin care ai putea să faci să coste emisiile de gaz. Asta o să se întâmple în următorii câțiva ani. Deci o să devină foarte costisitor să produci și să consumi gaz dacă se va ține cont și de emisiile astea și de impactul lor asupra mediului. Dacă au impact de 80 de ori mai mare decât CO2 și pui un preț de 80 de ori mai mare decât pe CO2, s-ar putea să fie un cost ucigător”, continuă experta.
Click pentru versiunea pentru mobil a graficului.
Nuțu crede că gazul natural va rămâne foarte multă vreme o resursă ce va fi exploatată, însă „probabil nu în producerea de energie”. De exemplu, va dura mai mult timp până când gazul va fi eliminat din producerea de îngrășăminte decât din producția de energie electrică, deoarece aceasta din urmă poate fi obținută și din alte surse.
„Poate ar trebui ca acolo unde gazul ar putea fi înlocuit cu altceva să ne gândim încă de pe acum să-l înlocuim cu altceva. Noi nu o să ne putem permite să trecem de la încălzirea cu lemne la centrale pe gaz și după-aceea, când o să se termine gazul, să mai trecem încă o dată la altceva. E mult prea costisitor. (…)
Eu cred că gazul nu va fi ieftin și cred că există un risc foarte mare să se construiască rețelele astea de gaze și să rămână exact așa cum a fost cu rețele de apă sau canalizare, până în fața casei și oamenii nu-și permit să se branșeze. (…)
Dacă vrem să scădem consumul de energie, dar crescând calitatea locuirii, mie mi s-ar părea prima prioritate e să te apuci să izolezi casele și după aceea să vezi cum le schimbi sursa de căldură. Pentru că o să vezi exact care este cererea reală de căldură în momentul în care casa aia e eficientă”, mai arată Nuțu.
Însă deocamdată, experta spune că statul nu gestionează bine strategia energetică pentru viitor: „Vor să înlocuiască aproape toate centralele pe cărbune cu capacități aproape echivalente pe gaz. Păi dacă se face numai aia de la Mintia este echivalentul a un sfert din consumul actual pe an. Nu știu, ne permitem cantitățile astea? Adică dacă și dublezi consumul, atunci gazul din Marea Neagră ține 5 ani, nu 10. Pur și simplu nu pun lucrurile cap la cap și [nu au – n.r.] o soluție care să fie rațională.”
Și Gușilov consideră că UE va folosi la un moment dat „instrumente de taxare ca să îndepărteze consumatorul de gaz” și că tranziția nu va fi ieftină: „E o discuție, sigur, ne putem permite o dublă tranziție? Sigur că o să ne coste.”
„Sigur că e dificil pentru România să se angreneze în două tranziții de la lemne la gaz, și după aceea de la gaz la electric. Dar eu cred că oricum România e o Românie cu mai multe viteze. Oricum noi suntem o țară cu mai multe viteze. Suntem oameni care – după calitatea vieții, nivelul de trai, activitatea lor – trăiesc în diferite secole.
Deci da, pentru unii vom vorbi despre o tranziție modernă, către regenerabile direct. Iar pe alții nu poți să-i arunci direct la regenerabile.”
Specialista în energie mai arată că, în România, extinderea rețelei de gaze s-a făcut haotic, pe baza cererilor de la primari, fără să existe o analiză și niște criterii de prioritizare a localităților care se racordează.
De exemplu, un criteriu ar putea fi dacă există un angajator în localitate sau dacă localitatea are spor demografic: „Aș vrea să văd am prioritizat localitatea X pentru că în proximitate există un angajator sau o fabrică, un obiectiv comercial, un depozit logistic. Adică ceva, un pol economic în jurul căruia, la un punct, să se poată dezvolta economic acea localitate astfel încât să fie locuri de muncă, oamenii să aibă niște venituri care să le permită ulterior să plătească facturile la gaz după ce primăria sau autoritățile locale fac efortul de racordare. (…)
Sau mizezi pe faptul că localitatea e în creștere demografică, o să fie familii care se dezvoltă. Te apuci să racordezi localitățile unde sunt oameni tineri, cu speranță de viață, care au încă ani și decenii de viață activă înaintea lor.”
„Cât ne mai putem permite să ținem o parte a societății în condiții absolut inumane și inacceptabile pentru secolul XXI? Ai acest imperativ de dezvoltare. Adică nu poți să ții oamenii să se încălzească cu lemne. Ai o parte a societății care e în sărăcie extremă pe care trebuie ușor-ușor să o aduci în secolul XXI, să începi să te ocupi de ei”, continuă experta, și completează că atât timp „cât putem să mai tragem de gaz” acesta ar trebui folosit pentru dezvoltarea economică și socială și pentru a scoate pături largi ale societății din sărăcie.
„Pentru că unii trăiesc în secolul XIX în România. Adică în momentul în care se vorbește despre încălzirea cu lemne și n-ai soluție – adică dacă n-ai optat tu pentru o variantă d-asta tradițională, rurală, o căsuță cu lemn – și dacă faci asta de nevoie, trăiești în secolul XIX, XVIII”, conchide ea.
Ca să aflați când publicăm un articol nou vă așteptăm în grupul de WhatsApp On / Off și pe pagina de Facebook a proiectului.
Dacă acest articol vi s-a părut util, v-ar putea interesa și:
De ce s-a împotmolit exploatarea de mare adâncime de la Caragele. Ce se întâmplă cu gazul din subteran
Cât de mult poluăm atunci când ardem gazul. Metanul – soluție salvatoare sau drum care se înfundă?
Ce rezerve de gaze are România cu adevărat. De unde provine declinul
Cât gaz exportă România și câți bani primește pentru el
Producția de gaze naturale a României. Comparație cu consumul
Cât gaz importă România și cât de mult plătește pentru el
Cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din România după producția din 2022
Cei mai mari producători de gaze naturale din România. În 2022 s-au extras peste 9 miliarde de metri cubi de gaz
Cine exploatează gazele din Marea Neagră. Hartă, companii, cote de participare
Redevențe petroliere și pentru gaze naturale în România. Cât plătesc companiile
Ce sunt gazele naturale, cum s-au format și de ce nu sunt o resursă regenerabilă
